Oreion

Oreionul la copii sau la adulti? 7 simptome

Oreionul numit si parotidită epidemică poate aparea la copii sau la adulti. Este o infecție virală care afectează predominant glandele salivare, si anume, glandele parotide. Oreionul este o boala a copilariei, fiind a 5-a boala a copilariei.

Oreion la copii (sursa: wikipedia)

Alaturi de Oreion, bolile copilariei includ Rubeola (vezi aici mai multe), Rujeola (vezi aici), Roseola infantum (vezi aici), Varicela (vezi aici) si scarlatina (vezi aici).

Stiai ca?

Numele „oreion” provine din latină, de la cuvântul „auricula” care înseamnă „ureche”. Acest nume se referă la una dintre complicațiile posibile ale oreionului, orhita, care poate provoca umflarea și inflamația testiculelor. În trecut, se credea că inflamația testiculelor în cazul oreionului poate cauza surditate, motiv pentru care denumirea în latină face referire la ureche.

Ce este oreionul?

Oreionul, cunoscut și sub denumirea de parotidită epidemică, este o infecție virală care afectează în special glandele salivare, mai precis, glandele parotide. Această boală face parte din familia Paramyxoviridae și este cauzată de virusul Oreionului.

Glanda parotida sursa: wikipedia

Care este cauza?

Aceasta boala este cauzata de virusul Oreionului, cunoscut și sub denumirea de virusul Parotiditei epidemice. Acest virus face parte din familia Paramyxoviridae și este denumit oficial virusul oreionului (Mumps virus).

Virus oreion sursa: frontiersin

Virusul afectează în special glandele salivare, mai precis glandele parotide, dar poate provoca și simptome în alte părți ale corpului.

Cu toate că oreionul este mai frecvent în copilărie, poate afecta oamenii de orice vârstă.

Dezvoltarea bolii. Fiziopatologie

Fiziopatologia oreionului (parotidită epidemică) implică interacțiunea dintre virusul oreionului și sistemul imunitar al gazdei (persoana infectată). Daca ar fi sa sintetizez in cativa pasi, dezvoltarea oreionului in organism ar fi urmatoarea:

  1. Intrarea în organism: Virusul pătrunde în organism, de obicei, prin căile respiratorii. Virusul intră în celulele mucoasei gurii sau nasului, unde începe să se înmulțească.
  2. Răspândirea: După ce virusul începe să se înmulțească în celulele mucoasei, acesta se răspândește în fluxul sanguin și limfatic către glandele salivare, în special glandele parotide, care sunt localizate în partea din față și din spate a urechilor.
  3. Infecția glandelor: Virusul infectează celulele glandelor parotide și provoacă inflamație și umflare. Această inflamație determină umflarea glandelor și simptomele caracteristice ale acestei boli.
  4. Răspunsul imunitar: Sistemul imunitar al gazdei detectează virusul și începe să producă anticorpi și să activeze celule imunitare pentru a lupta împotriva infecției. Aceasta poate duce la inflamație mai intensă și la simptome precum febra și durerea.
  5. Simptomele: Umflarea glandelor parotide este principalul simptom. Umflarea poate cauza durere și disconfort, dificultăți la mestecat și înghițire, precum și aspectul caracteristic al feței umflate.
  6. Răspândirea în organism: În unele cazuri, virusul se poate răspândi în alte țesuturi și organe, inclusiv sistemul nervos central și alte glande. Acest lucru poate duce la complicații rare și potențial grave ale oreionului.
  7. Vindecarea: În majoritatea cazurilor, sistemul imunitar al gazdei reușește să controleze și să elimine virusul. Simptomele se ameliorează în timp și umflarea glandelor scade.

Este important de menționat că fiecare persoană poate avea o reacție diferită la infecție, iar fiziopatologia exactă poate varia. Cercetările în acest domeniu continuă să dezvăluie mai multe despre modul în care virusul interacționează cu organismul uman și provoacă simptomele caracteristice ale bolii.

Simptome la copii si adulti

  1. Durere și sensibilitate la nivelul glandelor salivare(in fata gatului) sau la nivelul glandelor parotide(in fata urechii): Această umflare poate da feței un aspect umflat și rotund, ducând la denumirea populară de „chip de șoarece”. Umflarea glandelor poate fi însoțită de durere și sensibilitate în zona afectată. Copilul poate simți disconfort atunci când își mișcă maxilarul sau mestecă.
  2. Dificultăți la mestecat și înghițire: Umflarea glandelor parotide poate duce la dificultăți la mestecat și înghițire, în special dacă glandele sunt foarte umflate.
  3. Pierderea apetitului
  4. Febra: este un simptom frecvent. Temperaturile crescute pot fi însoțite de febră ușoară până la moderată.
  5. Disconfort general: Copiii pot prezenta oboseală, lipsa de energie și disconfort general.
  6. Dureri de cap (cefalee)
  7. Durere si tumefierea testiculelor

Manifestarea la copii vs. adulti

Oreionul (parotidită epidemică) poate afecta atât copiii, cât și adulții, dar există unele diferențe în ceea ce privește prezentarea și posibilele complicații ale bolii între cele două grupuri de vârstă. Iată câteva diferențe notabile:

Prezentarea simptomelor:

  1. Umflarea glandelor: Atât la copii, cât și la adulți, umflarea glandelor parotide este un simptom caracteristic. Cu toate acestea, la adulți, umflarea glandelor poate fi mai pronunțată și mai dureroasă în comparație cu copiii.
  2. Durere și disconfort: Adulții pot resimți adesea mai multă durere și disconfort în timpul umflării glandelor parotide decât copiii.
  3. Febra: Febră poate apărea atât la copii, cât și la adulți, dar intensitatea și durata febrei pot varia între cele două grupuri de vârstă.

Complicații

  1. Orhita (inflamația unuia sau a ambelor testicule): Acestă complicație este mai frecventă la bărbații postpubertari, în special la adolescenți și adulți tineri. Orhita poate fi dureroasă și, în unele cazuri, poate afecta temporar fertilitatea.
  2. Ooforita (inflamația unuia sau a ambelor ovare): Această complicație poate afecta fetele și femeile tinere și poate provoca inflamație și durere în zona ovarului.
  3. Complicații neurologice: În unele cazuri rare, poate provoca complicații neurologice, cum ar fi meningita (inflamația membranelor care acoperă creierul și măduva spinării) sau encefalita(inflamatia scoartei cerebrale).
  4. Complicații la femeile gravide: Dacă o femeie gravida se infectează cu oreionul, pot exista riscuri pentru făt. În special, există riscul in timpul sarcinii de avort spontan sau complicații congenitale.
  5. Mastita (inflamatia tesutului mamar)
  6. Pancreatita (inflamatia pancreasului)
  7. Surditate

Răspunsul imunitar

Adulții pot avea, în general, un răspuns imunitar mai puternic decât copiii, ceea ce poate duce la o inflamație și o reacție mai intense în cazul oreionului. Cu toate acestea, aceasta nu înseamnă că copiii nu pot dezvolta simptome semnificative.

Cum se transmite

Oreionul este o boală contagioasă care se transmite în principal prin picături de salivă sau secreții nazale ale persoanelor infectate. Aceasta înseamnă că o persoană care este infectată cu virusul oreionului și care tuseste, strănută, vorbeste sau foloseste obiecte contaminate cu secreții poate transmite virusul altor persoane. Contactul strâns cu o persoană infectată poate crește riscul de transmitere a virusului.

Oreionul (parotidită epidemică) este o boală contagioasă și se transmite în principal prin intermediul picăturilor de salivă sau secreții nazale ale persoanelor infectate. Câteva moduri specifice prin care oreionul poate fi transmis pot fi:

  1. Contactul direct cu persoane infectate: Contactul apropiat cu o persoană infectată, cum ar fi sărutul sau împărțirea acelorași obiecte personale, poate facilita transmiterea virusului.
  2. Picături respiratorii: Atunci când o persoană infectată tusesc, strănută, vorbește sau când scot din nas, mici particule de salivă și secreții nazale care conțin virusul pot fi eliberate în aer. Dacă o altă persoană inhalează aceste picături sau le atinge și le introduce în gură sau nas, poate fi expusă la virus.
  3. Obiecte contaminate: Virusul poate supraviețui pe suprafețe timp de o anumită perioadă de timp. Dacă o persoană atinge obiecte sau suprafețe contaminate cu virusul și apoi își atinge gura, nasul sau ochii, există un risc de infectare.
  4. Participarea la activități aglomerate: În medii în care oamenii sunt în contact strâns, cum ar fi școlile, creșele sau locurile de muncă, riscul de transmitere a virusului poate crește, mai ales în cazul în care o persoană infectată se află în acele medii.

Oreionul este extrem de contagios și poate răspândi rapid în comunități sau grupuri. Pentru a preveni transmiterea oreionului, igiena personală adecvată, cum ar fi spălatul regulat al mâinilor, acoperirea gurii și nasului atunci când tușiți sau strănutați, și evitarea contactului cu persoanele infectate sunt măsuri esențiale. Vaccinarea împotriva oreionului este, de asemenea, o metodă eficientă de prevenire a infecției.

Vaccin

Vaccinarea împotriva oreionului este o metodă eficientă de prevenire a infecției. Vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) conține o componentă pentru prevenirea oreionului și face parte din schema nationala de vaccin, administrat copiilor pentru a împiedica împrăștierea bolii.

Uzual, prima doza din ROR se administreaza la 12 luni, a doua doza la 5 ani, de catre medicul de familie, pentru o imunitate de durata. Vezi schema nationala de vaccinari aici.

BIBLIOGRAFIE:

https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fimmu.2021.582946/full

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/mumps-in-adults

https://www.cnscbt.ro/index.php/calendarul-national-de-vaccinare/file