Scarlatina la copii: poate fi prevenită?

Scarlatina este una dintre bolile copilariei caracterizata printr-o eruptie rosiatica la nivelul pielii. Scarlatina este o boală infecțioasă cauzată de o bacterie numită Streptococcus pyogenes, care se manifestă prin apariția unei erupții cutanate caracteristice și alte simptome asociate. Această afecțiune este denumită și „scarlatina” sau „febra scarlatină”. În general, scarlatina afectează copiii și se răspândește rapid în colectivități, cum ar fi școlile și grădinițele.

Cu siguranta si tu ai auzit probabil de scarlatina, macar de la alti parinti, daca nu ai facut chiar tu, fiind o boala care apare predominant la copii, motiv pentru care in acest articol mi-am propus sa ofer o perspectiva cat mai usoara in intelegerea acestei boli. Sa nu confundam scarlatina, cu varicela, despre care am povestit aici.

Imi place sa inteleg o boala de la radacinile ei, si asta incepe cu originile ei, motiv pentru care etimologia cuvantului mi se pare importanta.

Care e etimologia scarlatinei?

Etimologia cuvântului „scarlatină” provine din limba italiană, spre deosebire de majoritatea care provin din latina.

Termenul „scarlatto” înseamnă „culoare roșie intensă” în italiană. În perioada medievală, această culoare vibrantă era asociată cu țesături scumpe și luxuriante, care erau adesea folosite pentru a confecționa haine pentru nobilime.

Când scarlatina a fost descrisă pentru prima dată, erupția cutanată roșie intensă a fost asemănată cu acea culoare scarlată a țesăturilor. Astfel, termenul „scarlatina” a fost adoptat pentru a denumi această afecțiune specifică, în care erupția cutanată are o culoare roșie puternică și intensă.

Cum apare boala? Fiziopatologie

Când ne gândim la fiziopatologia scarlatinei, adică la cum apare această boală, ne referim la mecanismele fiziologice și patologice implicate în dezvoltarea și progresia bolii.

Scarlatina este cauzată de o infecție cu bacteria Streptococcus pyogenes (care este un streptococ din grupul A, streptococii fiind împărţiţi în mai multe categorii), care produce o toxină numită toxină eritrogenică (vezi poza mai jos).

Revenind la scarlatină, haideţi să vedem cum apare această boală. În cadrul acestei boli au loc mai multe etape, pe care le voi descrie mai jos.

1. Initial, bacteriile, Streptococii pyogeni pătrund în organism, de obicei prin căile respiratorii, precum nasul și gâtul. Ele se înmulțesc și se răspândesc în țesuturile adiacente.
2. Streptococcus pyogenes produce o toxină specifică numită toxină eritrogenică. Această toxină este eliberată în timpul replicării bacteriene și pătrunde în sânge. Toxina eritrogenică este responsabilă de apariția erupției cutanate caracteristice și a altor simptome ale scarlatinei.

3. Răspunsul imun al organismului la infecția cu streptococi și la toxina eritrogenică joacă un rol important în fiziopatologia scarlatinei. Toxina eritrogenică activează sistemul imunitar, determinând eliberarea de citokine și alte substanțe chimice inflamatorii. Această reacție inflamatorie contribuie la manifestarea simptomelor caracteristice, cum ar fi febra, durerile în gât și inflamația.

4. Erupția cutanată: Toxina eritrogenică produsă de Streptococcus pyogenes determină dilatarea vaselor de sânge de sub piele. Aceasta duce la creșterea permeabilității vaselor de sânge și la extravazarea fluidelor și celulelor inflamatorii în țesuturile cutanate. Rezultatul este apariția erupției cutanate roșii și punctiforme, care se răspândește pe tot corpul.

Ce este toxina eritrogenica?

Toxina eritrogenică A (SpeA) este principala toxină eritrogenică produsă de Streptococcus pyogenes și este asociată cu dezvoltarea scarlatinei. Această toxină este responsabilă de erupția cutanată caracteristică a scarlatinei.

Toxina eritrogenică A este eliberată de bacterii în timpul infecției streptococice și acționează ca un superantigen. Aceasta activează puternic sistemul imunitar, stimulând producerea excesivă de citokine, cum ar fi factorul de necroză tumorală alfa (TNF-alfa) și interleukinele, în special interleukina-1 și interleukina-6. Această reacție inflamatorie excesivă duce la dilatarea vaselor de sânge mici din piele și la apariția erupției cutanate roșii și caracteristice ale scarlatinei.

În plus, toxina eritrogenică A poate provoca și alte simptome specifice scarlatinei, cum ar fi gâtul roșu și inflamat, febra, frisoanele și limfadenopatia (umflarea ganglionilor limfatici).

Este important de menționat că nu toate infecțiile streptococice determină dezvoltarea scarlatinei. Prezența toxinei eritrogene A în tulpinile de Streptococcus pyogenes este unul dintre factorii implicați în apariția acestei afecțiuni specifice.

Semnele in scarlatina

Simptomele scarlatinei pot varia de la ușoare la severe și apar de obicei la 2-5 zile după expunerea la Streptococcus pyogenes. Câteva dintre simptomele comune asociate cu scarlatina sunt:

• Erupție cutanată: Unul dintre simptomele distinctive ale scarlatinei este erupția cutanată. Aceasta începe de obicei ca o erupție roșie, punctiformă, care se răspândește rapid pe tot corpul, inclusiv pe față, gât și piept. Pielea poate avea o senzație de mâncărime intensă și poate prezenta aspectul unei „arșițe de soare”.

• Durere în gât: Scarlatina este adesea însoțită de dureri în gât severe. Gâtul poate fi roșu și inflamat, iar în unele cazuri, pot apărea puroi sau placă în amigdale.

• Febra: Pacienții cu scarlatină dezvoltă de obicei febră înaltă, care poate depăși 38°C. Febra poate fi însoțită de frisoane și transpirații.

• Limba în zmeură: Scarlatina poate provoca apariția unor pete roșii distincte pe limbă, care pot avea aspectul unei „limbi în zmeură”. Limba poate fi roșie și umflată.

• Simptome generale: Alte simptome comune includ dureri de cap, oboseală, dureri musculare și slăbiciune generală.

IMPORTANT! Una dintre trăsăturile distinctive ale scarlatinei este erupția cutanată însoțită de o senzație de mâncărime intensă. Aceasta începe de obicei ca o erupție roșie, punctiformă, care se extinde rapid pe tot corpul. Pielea poate deveni, de asemenea, caldă și roșie în zona în care apare erupția. Pe lângă erupție, scarlatina poate provoca și simptome precum dureri în gât, febră înaltă, amigdale inflamate și pete roșii pe limbă, denumite „limba în zmeură”.

Complicații

În unele cazuri, scarlatina poate duce la complicații, cum ar fi abcese în gât, infecții secundare ale pielii sau ale urechii medii și complicații renale (glomerulonefrită).

Tratament

În general, tratamentul scarlatinei implică administrarea de antibiotice pentru a eradica infecția bacteriană, reducerea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Este important să se acorde atenție simptomelor și să se solicite asistență medicală pentru un diagnostic și tratament adecvat.

Poate fi prevenita scarlatina?

Ca sa vedem cum putem sa o prevenim, avem nevoie sa intelegem cum se transmite aceasta boala. Scarlatina este o boală contagioasă care se transmite de la o persoană infectată la alta prin intermediul secrețiilor respiratorii sau al contactului direct cu leziunile cutanate. Ea se poate transmite prin:

1. Picături respiratorii: Cea mai comună modalitate de transmitere a scarlatinei este prin intermediul picăturilor respiratorii. Când o persoană infectată tușește, strănută sau vorbește, secrețiile respiratorii care conțin bacterii pot fi eliberate în aer sub formă de picături mici și pot fi inhalate de persoanele din apropiere.
2. Contact direct: Scarlatina poate fi transmisă prin contactul direct cu secrețiile nazale sau salivă a unei persoane infectate. Acest lucru poate include sărutul, atingerea feței sau a mâinilor unei persoane infectate și apoi atingerea nasului, gurii sau ochilor proprii.
3. Obiecte contaminate: Bacteriile care cauzează scarlatina pot supraviețui pe suprafețe precum mânerele de uși, jucăriile sau obiectele de uz comun timp de o perioadă scurtă de timp. Dacă o persoană sănătoasă atinge un obiect contaminat și apoi își atinge nasul, gura sau ochii, este posibil să se infecteze.

Aceasta boala este cel mai contagioasă în timpul perioadei de incubație (de obicei 2-5 zile) și în primele zile de apariție a erupției cutanate caracteristice. După începerea tratamentului cu antibiotice, riscul de transmitere a bolii scade, dar nu in totalitate.

Astfel, da, scarlatina poate fi prevenita, daca se respecta masurile de igiena la contactul cu un copil cu aceasta boala.

Ce facem totusi cand boala este in perioada de incubatie si nu ne putem da seama ca luam contact cu cineva bolnav?

Aici discutia este un pic diferita, pentru ca nu putem controla ce ni se intampla, dar putem controla reactiile noastre si ce manifestam. Din punct de vedere psihologic, copii care traiesc un puternic conflic de separare cu unul dintre parinti, vor fi mai predispusi la a manifesta aceasta boala. Cand privim boala ca o somatizare a corpului, incepem sa intelegem ca manifestarile ei sunt aici sa ne ajute sa intelegem ce traim la nivel subconstient si inconstient.

BIBLIOGRAFIE:

https://en.wikipedia.org/wiki/Scarlet_fever

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/1478466/

https://www.nhs.uk/conditions/scarlet-fever/

https://kidshealth.org/en/parents/scarlet-fever.html

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507889/

https://www.cdc.gov/groupastrep/diseases-public/scarlet-fever.html