Anemia feripriva este una din cele mai frecvente tipuri de anemie, cel mai frecvent fiind datorata pierderilor de sange si dietei inadecvatw. Anemia feripriva apare prin lipsa de fier, motiv pentru care productia normala de hematii este afectata.
Daca vrei sa intelegi mai multe despre ce inseamna anemia, vezi aici mai detaliat.
Cum apare anemia feripriva?
Fierul este un element esential in organism, acesta fiind folosit in procese active dar si depozitat (homesiderina si feritina). Cantitatea normala de fier in organism este dupa cum urmeaza:
-la nivelul hemoglobinei : 2g(barbati) si 1,5g (femei)
-la nivelul feritinei : 1g (barbati) si 0,6g(femei)
-hemosiderina : 300mg
-mioglobina: 200mg
-enzime tisulare (hem si nonhem): 150mg
-compartimentul de transport al fierului: 3mg
Cum are loc absorbtia de fier?
Fierul este absorbit in duoden si in jejunul proximal. Absorbtia fierului este influentata sursei de fier si de alte substante care sunt ingerate impreuna. Absorbtia de fier este mai eficienta cand fierul este continut sub forma hemului (de obicei din carne). Fierul sub forma de nonhem se regaseste sub forma ferica (+3) si in procesul de digestie este necesara transformarea in forma feroasa (+2). Absorbtia fierului nonhemic este incetinita de catre anumiti componenti din alimentatie (fitati si fenoli, taninul din ceai), anumite antibiotice (ex tetraciclina).
Singurul compus alimentar cunoscut pentru cresterea absorbtiei fierului este acidul ascorbic (vitamina C).
O dieta echilibrata contine aproximativ 15 mg de fier/zi, din care adultii absorb in jur de 1 mg de fier/zi. Aceasta cantitate absorbita compenseaza pierderile prin procesul de descuamare a pielii si a intestinului ( cantitati aproape echivalente).
In lipsa de fier, creste absorbtia fierului intestinal prin inhibarea unei molecule, hepcidina, care se ocupa de regularea metabolismului fierului. Cu toate astea, absorbtia fierului nu depaseste >6mg/zi, chiar daca doza se creste. Copiii au o nevoie mai mare de fier si absorb mai multa cantitate de fier pentru a-si indeplini nevoile.
Transportul fierului in organism
Dupa prelucrarea fierului in mucoasa intestinala, are loc absorbtia la nivelul enterocitelor (celulele intestinale) si preluarea lui apoi de catre transferina, o proteina de transport specializata pentru fier, sintetizata la nivelul ficatului. Transferina va cara fierului la receptori specifici de pe eritroblasti, celulele placentare si celulele hepatice.
Una dintre principalele utilizari este la nivelul eritroblastilor, pentru sinteza hemului. Aici, fierul va fi preluat de catre mitocondrii, care vor introduce fierul in protopofirina IX pentru a deveni hem. Procesul de formare a hematiilor se numeste eritropoieza (pe care am detaliat-o aici).
Transferina are o durata de viata de 8 zile, fiind un caraus al fierului reutilizat. Sinteza transferinei creste o data cu deficitul de fier si scade in cazul afectiunilor cronice.
Depozitarea fierului si refolosirea lui
Fierul care nu este folosit in procesul de eritropoieza (vezi mai sus), este preluat de transferina si depozitat in doua forme:
- feritina
- hemosiderina
Cel mai important depozit de fier este prin intermediul feritinei, care este un grup de proteine ce inconjoara un miez de fier. Feritina este o solubila, fiind un depozit activ localizat la nivelul ficatului (in hepatocite), splina (in macrofage), maduva osoasa si celule rosii (hematii), dar si in plasma. Fierul depozitat la nivelul feritinei este activ, deoarece este pregatit pentru orice nevoie are organismul.
A doua forma de depozit al fierului este hemosiderina, care se regaseste sub forma insolubila, si de aceea este predominant depozitata in ficat (in celulele Kupffer) si in maduva osoasa (in macrofage).
Datorita unei absorbtii limitate a fierului, organismul si-a creat o forma foarte eficienta de a pastra si a-l refolosi. Transferina leaga si recicleaza fierul rezultat din distructia hematiilor (de catre fagocitele mononucleare). Astfel, acest proces sustine 97% din nevoile zilnice a organismului (aproximativ 2,5mg fier).
Lipsa de fier si anemia feripriva
Lipsa de fier se dezvolta in stadii, datorita depozitarii si reutilizarii sale. Utilizarea sa in hematii este esentiala, de acceea anemia feripriva apare in momentul cand toate resursele sunt epuizate.
In primul stadiu, nevoia de fier depaseste aportul de fier, rezultand astfel in depletia depozitelor de fier din maduva osoasa.
O data cu scaderea depozitelor, va avea loc o stimulare a absorbtiei intestinale prin mecanism compensator. In cazul in care absorbtia ramane deficitara, in ultimile stadii, se va sacrifica fierul folosit in eritropoieza, rezultand in hematii mature cu deficit de fier, acest punct fiind anemia feripriva.
Deficitul sever si prelungit de fier poate cauza disfunctia enzimelor dependente de fier.
Cauze pentru lipsa de fier in anemia feripriva
Datorita unei absorbtii deficitare a nonhemului (vezi mai sus), fierul din dieta abia reuseste sa mentinta echilibrul la nivelul organismului.
Pierderea de sange este o cauza majora pentru lipsa de fier, care defineste anemia feripriva. Cate cauze comune in anemia feripriva sunt:
- pentru barbati si femeile la menopauza, sangerarea oculta este cea mai frecventa cauza, de obicei de la nivelul tractului gastro-intestinal (ulcere peptice, neoplasme, hemoroizi, ectazie vasculara)
- ciclurile menstruale sunt o cauza frecventa pentru femei (aprox 0,5mg fier /zi) (vezi aici mai multe despre ciclurile menstruale)
- paraziti intestinali
O crestere a nevoilor de fier poate contribui de asemeni in deficitul de fier. Acest lucru are loc mai ales la copii, intre 2 ani si adolescenta, cand organismul creste rapid, necesitand o cantitate de fier mai crescuta. In aceste cazuri, este nevoie de un aport mai ridicat de fier. De asemeni, o crestere a nevoii de fier are loc si in sarcina si in alaptare.
Semne si simptome in anemia feripriva
Simptomele in anemie sunt datorate lipsei de fier, care se manifesta prin urmatoarele:
- oboseala
- dificultati de respiratie
- stare de slabiciune
- ameteala (vertij)
- paloarea pielii
- sindromul picioarelor nelinistite (nevoia acuta de a misca picioarele in perioadele de inactivitate)
Cateva simptome mai rare pot fi:
- pica
- glosita
- cheilita (vezi aici)
- coilonichie
Cum punem diagnosticul in anemia feripriva?
De cele mai multe ori, anemiile feriprive sunt descoperite intamplator prin realizarea unor analize de rutina. Astfel, o hemoleucograma ne va oferi informatii despre nivelul de hemoglobina din sange dar si despre dimensiunile si volumul hematiilor, orientandu-ne spre analize mai specifice in investigarea anemiei precum numararea de reticulocite, fierul seric(sideremia), feritina, CTLF, saturatia transferinei, frotiu sangvin periferic.
Capacitatea totala de legare a fierului (CTLF) masoara nivelul proteinelor libere ce sunt capabile sa lege fierul liber, transferina fiind una dintre ele. CTLF si saturatia transferinei sunt astfel in stransa legatura.
Feritina serica apreciaza destul de precis nivelul de depozit al fierului din organism. Valorile normale variaza intre 30 si 300ng/mL cu o medie de 88ng/mL la barbati, si 49 ng/mL la femei. E important de retinut ca feritina este un reactant de faza acuta, o valoarea a feritinei crescute putandu-se intalni si in boli inflamatorii sau infectioase ( ex. Hepatita), afectiuni neoplastice. In aceste situatii, feritina crescuta ( > 100ng/mL) nu se coreleaza cu depozitele de fier, care sunt scauzute in aceste situatii.
Numaratoarea reticulocitelor are o valoare mica in anemia feripriva. Frotiul de sange periferic releva hematii hipocromice cu anipoikilocitoza.
Cea mai sensibila investigatie in diagnosticarea anemiei feriprive este punctia osoasa (medulara), care releva deficitul depozitelor de fier. Fiind o manevra invaziva, punctia osoasa are o utilitate limitata.
Stadiile in lipsa de fier
Stadiul 1: Depleția de fier latentă
In primul stadiu al devoltarii anemiei feriprive are loc o descrestere a depozitelor de fier de la nivelul maduvei osoase, cu o feritina < 20ng/ml. In acest stadiu hemoglobina si siderimia (fierul seric) sunt in limite normale, avand loc o crestere compensatorie a absorbtiei de fier, crescand astfel CTLF-ul ( transferina).
De obicei, nu apar simptome specifice în această etapă, iar anemia poate fi detectată doar prin teste de laborator care măsoară rezervele de fier, cum ar fi nivelul seric al feritinei.
Stadiul 2: Depleția de fier moderată
In acest stadiu are loc o incetinire a procesului eritropoiezei. Desi se mentine compensator nivelul de transferina crescut, are loc o scadere a saturatiei transferinei, cu un nivel seric al fierului scazut. Eritropoieza este incetinita atunci cand siderdemia este < 50 mcg/dL si saturatia transferinei <16%.
Cu alte cuvinte, pe măsură ce rezervele de fier continuă să scadă, nivelurile de hemoglobină și hematocrit pot începe să scadă si ele. Acest lucru poate determina apariția simptomelor caracteristice anemiei, cum ar fi oboseală, slăbiciune, paloare și dispnee. Cu toate acestea, anemia poate fi încă ușoară și poate trece neobservată în unele cazuri.
Stadiul 3: Anemia ușoară
În acest stadiu, nivelurile de hemoglobină și hematocrit sunt scăzute și anemia devine evidentă. Persoanele afectate pot prezenta simptome mai pronunțate, cum ar fi oboseală accentuată, palpitații, dificultăți de concentrare și iritabilitate.
Stadiul 4: Anemia moderată
Se dezvolta microcitoza si hipocromia. Scăderea continuă a nivelului de hemoglobină și hematocrit duce la o agravare a simptomelor. Persoanele pot prezenta oboseală severă, slăbiciune, paloare pronunțată, scăderea capacității de efort fizic și dificultăți respiratorii în activitățile zilnice obișnuite.
Stadiul 5: Anemia severă
Lipsa de fier incepe sa afecteze tesuturile, rezultand in semne si simptome. În acest stadiu avansat, nivelurile de hemoglobină și hematocrit sunt foarte scăzute. Simptomele se agravează, putând apărea senzații de leșin, dispnee la efort minim sau chiar în repaus, palpitații severe, scăderea capacității cognitive și slăbiciune musculară. Este posibil să apară și manifestări clinice ale complicațiilor anemiei severe, cum ar fi insuficiența cardiacă sau disfuncția organelor.
Tratamentul in anemia feripriva
Tratamentul carentei de fier se realizeaza prin suplimente orale de fier sau in cazuri foarte rare prin perfuzii venoase.
Suplimentele orale pot fi reprezentate de saruri de fier (sulfat feros, gluconat feros, fumarat feros) sau fier sucromial cu 30 minute inainte de masa, deoarece anumite alimente pot influenta absorbtia fierului. Nu se recomanda dozele crescute de fier datorita efectelor adverse asupra tractului gastro-intestinal, precum constipatie sau diaree.
Vitamina C ca pastila sau din alimentele cu continut crescut poate stimuleaza absorbtia de fier, de aceea se indica ca adjuvant in tratament.
Bibliografie:
